Şi iarăşi plec...

Da. Ştiu. Nu încerc să fug de nimic. Încerc doar să dispar. Pur şi simplu... Fără subînţelesuri.


Revoltă?
-Nu.

Nemulţumire?
-Poate.

Am zis-o şi o repet. M-am săturat... De toţi, de toate, de jocul ăsta idiot pe care îl joacă toată lumea şi se pare că doar eu nu ştiu regulile... Oricum nu am să vă înţeleg niciodată, rămâneţi voi în lumea voastră şi eu rămân singură în lumea mea... Aşa a fost mereu şi presupun că aşa e cel mai bine. Oricum nu contează, nu?

Ignoră-mă, dacă nu îţi convine... Te ignor şi eu.

Şi-aşa e plin de ignoranţă - e mai simplu.

Şi-aşa nimeni nu îşi va spune niciodată adevărul ... Şi-aşa sentimentele nu mai sunt de ajuns... E vid... E nul... E... nu ştiu ce e.... e o senzaţie futută... prea futută.... şi toţi fug şi se ascund şi e rău şi tu nu ai unde să te ascunzi şi eşti singur... şi ce faci?

Pleci.

Adio!

Frig.

Hmmm să vorbesc din nou despre acel el şi acea ea? I-am cam pierdut în ultima vreme, nu ştiu unde i-am pus... Presupun că au îngheţat şi ei pe undeva, odată cu fiecare particulă care poate îngheţa . :)) Ştiu . Sună aiurea. E de la frig.

Cel mai nasol e până se aprinde focul... Şi zilele alea când puuuurr şi simplu nu vrea să se aprindă. Staai şi te uiţi ca inteligenu' în gura sobei şi 'freci chibritul'... Mă rog. Să trecem peste asta. Să presupunem că focul s-a aprins şi că stai în pat, sub doua-trei mii de pături/plapume/kilograme de haine... cu nelipsita cană de ceai fierbinte şi normal -- laptopul. Totuşi nu poţi să zaci aşa tot timpul... Tre' să ieeeşii din când în când... Asta fiind partea cea mai grea ever. Stai tu la călduţ şi vezi cum ninge afară, vezi geamurile îngheţate ameninţător, mai vezi câte un omuleţ ca vai de el care merge împotriva viscolului... brr. Mie mi-e frig doar când mă gândesc la asta. Cum spuneam : tre' să ieşi. Ce te faci?? :)) Clar că-i mult mai bine sub kilogramele de pături/plapume/haine (după caz). So.... Mda postare tâmpită, DAR : voi cum faceţi? Poate e vreun secret şi nu ştiu eu... Cum vă faceţi curaj să ieşiţi pe frigul ăsta? Că eu am încercat... cu ceai.. cu vorbe bune... du-te nene şi lasă-mă că nu ies din casă decât dacă îi chemi pe ăia de la descarcerare saaau Armata Română şi încă de ultima variantă nu sunt aşa sigură... şi atunci când e absoluuuuuuuuttttă nevoie şi chiar nu pot să mai fac nimiiiicc ca să evit... încerc toate variantele şi dacă chiaar nu funcţionează niciunaa.... ies.... cu şpe' kilograme de haine pe mine şi pentru cât mai scurt timp :). Vreau să fie cald... Şi să ningă... ceva gen : ninsoare vara. O ninsoare de aia speciaală, exact la fel ca asta, dar cu o temperatură acceptabilă, pe la +25oC... Nu ştiu, mă mai gândesc... Fac un proiect şi îl trimit la ăştia care se ocupă cu vremea.... Vedem ce-o ieşi. Până atunci.....

Frig dom'le frig.

Dacă nu ea... atunci... atunci... atunci e el prost!

Şi ce dacă ea pleacă şi nu se mai întoarce? Şi ce dacă nu priveşte înapoi? L-a făcut să plângă? Nu cred. Suferă? Nici asta nu cred. De ce nu cred? Pentru că nu mi-ai dat motive. Prea multe întrebări? Obişnuieşte-te.

Nu am idei. Precizez că următoarele postări vor fi dulci-acrişoare. Nu îţi place- nu mă mai căuta, uită-mă şi dă-te dracu.

...

Bă păi tuu ... Ce să zic... Eşti ok...  Schimbăm culoarea ochilor - e prea comună - îi facem mov. Schimbăm buzele- sunt prea subţiri. Schimbăm şi culoarea părului - o să fie albastru. :) Să se asorteze cu ochii. Schimbăm hainele, absolut. Schimbăm înălţimea... Ah şi mai schimbăm şi nasul- nu ne place... Nuuu , da' în rest e bine, nu te speria.... Adică serios, AI POTENŢIAL!

P.S. De azi înainte te vei numi Oana. (Numele tău e aiurea.)

Şi dacă plec... ?

Dacă plec... Tu ce vei face?
Vei veni măcar să îţi iei rămas-bun?
Îmi vei spune acum ceea ce nu mi-ai zis când ştiai că sunt lângă tine? Vei abuza de această ultimă şansă?
Te vei uita cum plec? Ai fi în stare să mă aştepţi? Şi dacă da, pentru cât timp?

Vreau să plec. Vreau să te las singur şi vreau să îmi simţi lipsa. Să îţi fie dor de mine, sa te chinuie şi să te izbească dorul acesta, care nici nu ştii de unde a apărut.

Şi dacă mă uiţi? Dacă mă uiţi, eu ce fac?

Capricii. . . Ai grijă ce îţi doreşti, că s-ar putea să se îndeplinească...

Vrei să plec, totuşi? Te-ar face asta fericit? Să te las în pace...Să îţi permit să mă uiţi, să laşi imaginea mea să ţi se dizolve din minte, sa laşi parfumul meu să fie luat de vânt, aruncat într-o gară undeva şi călcat în picioare... E mult prea mult, dar te-ar face asta fericit?

Mă vrei lângă tine sau departe de tine?
Dacă plec... Dacă plec tu ce faci?


Încă îţi simt parfumul.Nu vreau să plec.

Nebun de alb.

Nebun de alb. Înnebunit de lume.
Îşi face o mască. O mască ce îi acoperă faţa. Faţă schimonosită de durere. Durere ce îi mănâncă inima. Inimă de care nu ştie nimeni.

Ţinta e regina. Orice nebun îşi are regina lui... Ea e visul lui, ispita lui, provocarea lui. Nebunul acceptă provocarea.

Când ajunge în faţa ei, toate eforturile dispar, toate problemele... Regina neagră îi domină inima... Un nebun îndrăgostit.

Sună puţin ironic, fiindcă doar nebunii se îndrăgostesc, doar ei au puterea să creadă în ceva ce iniţial nu exista... Totodată, îndrăgostiţii sunt numiţi nebuni. Nebuni de alb... Nebuni de negru... Fiecare nebun cu regina lui.

Feţele gri se uită cu ciudă şi la nebuni şi la îndrăgostiţi, pentru că ei nu pot, ei nu au curajul să îşi asume aceste riscuri. Îţi trebuie curaj ca să fii nebun aşa cum îţi trebuie curaj să iubeşti. Ei nu înţeleg, pentru ei nu are sens.

Eşti nebun? Eşti îndrăgostit? Sau eşti doar gri. . . ?

Nu renunţa la nebunia ta. Am să te caut.


EMERIC IMRE - Nebun De Alb

Nightwish - Last of the wilds

Sper că e varianta completă şi corectă, nu am postat de acasă- nu am boxe aici, dar cred că asta e.







later edit:
Da, asta e.

Gata.

NU MAI VREAU!
Gata! Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!Gata!
Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! Gata! 

M-am săturat de toată ipocrizia care există, de toţi prefăcuţii şi toate obligaţiile, de toată faza asta cu "Ce faci? -Bine. Tu? -Bine. " Toată lumea face bine. Pe dracu. Nimeni nu face bine şi nimeni n-are tupeul să recunoască asta. Hai să ne minţim frumos!  Toţi tac dar au aşteptări incredibil de mari de la cei din jur, toţi pleacă şi te caută pe-afară exact când ai nevoie de ei, toţi cerem atâtea şi nu vrem să dăm nimic în schimb.

Suntem falşi, mincinoşi, răi, ipocriţi, proşti rău de tot , dar partea bună e că ne minţim frumos, nu?

Ce faci? 
Bine.   
Mă duc să mă culc, asta fac.Aş vrea să dorm cât mai mult, să nu îţi mai văd ţie mecla -şi aia falsă. 

Punct şi de la capăt.

Lumea nu se îngrămădeşte decât în jurul negustorilor de iluzii... Fiecare se agaţă de câte o iluzie, de câte un vis, de un ceva care îl ajută să reziste, un motiv , o speranţă.


E bine să sperăm?
Adică... La ce bun să îţi pui toată încrederea în ceva, sau în cineva? Degeaba speri, fiindcă dacă acel lucru nu se va întâmpla,sau dacă acea persoană nu va mai fi aşa cum credeai tu, aşa cum sperai tu, dezămăgirea va fi doar muult mai mare decât în cazul în care nu speri nimic. Nu ai aşteptări, nu eşti rănit, nu eşti dezămăgit, fiindcă oricum nu erai sigur că aşa ceva se poate întâmpla...


E mai sănătos să nu ai nici o aşteptare de la nimic? Să nu speri...
Ai căzut, te ridici, punct şi de la capăt.





Lykke Li - Possibility

Carpe Diem?

"Greşeala oamenilor a fost că niciodata nu s-au priceput să se uite lângă ei. Li s-a părut că dacă fericirea există, ea trebuie să fie inaccesibila sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor." Octavian Paler.

Monotonie. Peste tot aceleaşi feţe gri, aceleaşi zămbete false, aceeaşi ochi goi.
Toţi sperăm că ne aşteaptă ceva bun, ceva 'mai bun', dar nu facem nimic pentru a ajunge la acel ceva. Aşteptăm... Pur şi simplu.

Înainte de 1 ianuarie, toată lumea promite. Toţi ne promitem că vom fi 'mai buni' şi ne urăm unii altora un an nou 'mai bun', deci noi avem din nou senzaţia de comfort şi vocea tâmpită care ne spune să stăm cuminţi, că binele vine singur, cu siguranţă.

Tot aşa e şi cu fericirea... O aşteptăm poate că o viaţă întreagă, dar nu facem nimic pentru a o atinge, pentru a ne simţi fericiţi... Carpe Diem ar spune unii. Merită să fii fericit, să rişti şi să fii fericit o perioadă de timp? Sau nu rişti. Taci. Nu faci nimic. Aştepţi...şi va veni o vreme când se vor aduna mai multe şanse pierdute decât amintiri frumoase, o vreme în care regretele te vor copleşi, te vor pune la pământ şi atunci te vei urî, te vei urî că ai stat atunci când trebuia să alergi, că ai tăcut atunci când aveai atâtea lucruri de spus, că ţi-ai mutat privirea atunci când trebuia să săruţi, că ai plecat atunci când trebuia să rămâi... Că nu ai riscat, nu atunci când trebuia să o faci şi că acum.... Ei bine, acum mai ai timp e mult mult prea târziu.



Iron & Wine - Passing Afternoon
 

:)

Zâmbeşte! 

Da... Ştiu. E iarnă. E frig. E criză... E.. Ce vrei tu...

Totuşi, noi am uitat să zâmbim. . .

  



Newton Faulkner - People Should Smile More